Stau si ma uit la cer pe o mare de trandafiri rosi uscati…din care au mai ramas numai petalele si spinii…Ce durere constanta si placuta….Incerc sa ma ridic dar spinii intra in carnea mea din ce in ce mai adanc…ma sting incet.Lacrimi de durere se scurg pe obrazul meu palid.Si totusi vad un inger care plange…are aripile frante…e ranit…e pe moarte!E un inger de o asemenea frumusete cazut din gradinile raiului!Vad cum sufletul lui scapa printre lacrimile mici…e atat de ranit,de pierdut…pe moarte si plin de lacrimi!Sta pe o cruce din marmura…ma ridic…si incerc sa-l ajut…dar e prea tarziu!Soarta lui este sa moara intr-o balta de sange!Inainte ingerul se uita la mine…ii aud plansetul tacut!Ce fiinta atat de fragila si frumoasa!Il iau in brate…il sarut si il tin aproape de mine!II dau caldura mea si cuvinte pline de speranta…ii spun sa nu-i fie teama…iar el imi spune: moarte,tu esti iubirea mea scumpa,vino si da-mi imbratisarea ta calda,infasoara-ti bratele reci in jurul meu,tine-ma in brate ,saruta-ma pana mor…!Lasa-ma sa-ti simt atingerea cea rece…sa te simt,sa simt moartea pe carnea mea!Da-i drumul sufletului meu din agonia asta.reda-mi libertatea,lasa-ma sa mor!